Prin viaţă şi amăgire.
O lumină prea reală,
Care parcă mă-nfioară.
Printre florile aprinse
De vântul blând, dar totuşi fin,
Mirosul amintirilor apuse,
Roşul tău de trandafir.
Parcă trec ani, milenii de viaţă..
Te privesc, iubire tandră,
Ochii tăi, din nou m-agaţă,
Timpul tău iar mă aprinde.
Eşti ca ciocolata amară,
Totuşi dulce, dar firavă.
Iar prin flori de primăvară,
Eşti a mea, mult gingaşă.
Cumva de aş putea,
Să te am iar lângă mine.
Ţi-aş cânta doar serenade,
Dulce poeme de iubire.
Încerc parcă desprins
Să pictez în cuvinte,
Ce simt avându-te:
Glasul vesel de iubire.
Te iubesc şi simt că mor..
Ochii tăi, cu aura de amor
Gândul că te-aş putea pierde,
Mă-nfioară, stau de veghe.
2009.09.17
0 comments:
Post a Comment